Pentru ca nu toate lucrurile se intampla cu un scop

Stii momentele alea, da da, la 3 dimineata dupa ce vii si tu din club si visezi inca din lift momentul cand o sa simti contactul cu moliciunea patului? Dar mai stii si momentele cand oricum ai invarti keia aia blestemata, ceva pare sa “nu se pupe”? Si unde mai pui ca ai si niste colege cu sforaituri care de departe acopera bataile tale disperate in usa. Plus mobil uitat acasa.

In astfel de momente iti spui: “Clar, asta mi se intampla cu un scop; probabil e unul din momentele alea cand tot universul contribuie sa am o revelatie.”

3.30- Ma resemnez cu greu in fata ideii ca nu voi da ochii cu patul decat peste vreo 5 ore,dar sunt nerabdatoare sa descopar ce vor sa imi comunice entitatile, ma asez pe scara, cu mp3u’ in functiune si astept calma revelatia. Stare latenta…mmmmm, inspir, expir…sunt una cu universul, accesez zona alpha, simt cum…”Tu esti femeia visurilor meleeee’Cand sunt cu tineee…”.????... Nu, nu era vreun spirit care sa-mi transmita ca maneaua e sursa sacra, erau vecinii mei de vis-à-vis care “faceau si ei bairam cum puteau si acum se duceau cari mai di cari pi la casili lor”. Satula de ritmuri mai mult sau mai putin orientale si de propuneri de cazare peste noapte mai mult sau mai putin decente, ma hotarasc sa imi gasesc un “axis mundi” ceva mai potolit pentru ravnita revelatie.

5.00- Patrunsa pan la oase de frigul din scara si de treptele reci care imi grabeau anumite nevoi..:)ma grabesc sa ajung la metrou, poate poate prind vreun mesager divin pe drum. La metrou la 5 a.m…stiu…eu si boschetarii de la 5 dimineata. Hei…dar niciodata nu stii in cine se ascunde ingerul tau pazitor…Stii…ca in filmele americane cu cersetori care tin pancarte din carton cu mesaje divine( sau nu stii?)

Ma asez pe un scaun rosu…evident…alte culori nici nu sunt…si imi astept cersetoru care sa imi spuna ca d fapt eu o sa salvez lumea si ca ma ajuta el sa descopar cum. Hmm..intarzie un pic…poate a prins rosu la ultimu’ nor. Asa ca mai ascult ceva muzica.

Uite-l ca vine! E perfect! E jegos, are barba si tine un carton in mana! Dar nu scrie nimic pe el…o sa fie surpriza cu mult mai mare atunci. Se aseaza langa mine! Si vrea sa spuna ceva! Daca am 5 mii…ce inger…chiar ca picat din nori…nu stie ca acum sunt 50 de bani…Ii dau…poate ma testeaza. Ii ia si ramane langa mine. Asta e…e ingerul meu…J Cand sa-l intreb si eu ce vant il aduce prin Titan apare paznicu si imi ia ingeru…ca cica astia ca el n-au ce cauta la metrou. Si ingerul nu spune nimic, se conformeaza, poate nu era al meu pana la urma…

6.00- Uite ca merge si metroul si niciodata nu am facut traseul Republica cap-coada si clar moment mai bun ca asta nu gasesc! O fac si p-asta si ma opresc la Dristor 2. In metrou numai ingeri sunt..care mai de care mai bine deghizati…Practic, dainuia un miros de ingeri.

7.00- Ora la care Mecu’ si rodipeturile sunt deja deschise pentru rataciti ca mine. Foamea si frigul ma fac sa uit de revelatii. Iau Elleu cu restu de la taxi…poate o sa am revelatia ca imi trebuie o noua pereche de pantofi…ca asa-s fetele…trec de la ingeri la ultima colectie Mango.

Sorb cu pofta din Fanta si am revelatia unei noi zile in care o sa am grija sa-l sun pe meseriasu blocului sa-mi puna yala noua

Punct

L’appartement

Sunt grilaje de fier, indoite, la geam, cu fotolii veki, tapitzate cu gust de visine coapte cat trebuie. Cineva zicea ca masa ca aici nu mai gasim; pentru mine e un patruped incaltat cu opincile cu varf inconvoiat ale unui clovn nereusit .

Vederea - gri, un bloc mare care blocheaza orizontul. Pana si Telecolor-ul vechi de pe noptiera cu miros antedecembrist da mai multa culoare.

Usile…doua…sunt porti: una te adanceste si mai mult in lumea unei batrane care odata si-a plimbat des pe aici soldurile grele din sufragerie in baie si invers, si alta care te duce intr-o alta lume, mai animata. Numai ca la iesirea din lumea batranei te vezi intr-o oglinda mare, ridata de vreme si care parca te rideaza si pe tine. Ma intreb cum se simtea batrana cand se privea…Si oricat de colorat ai fi, oglinda tot reuseste sa te faca batran si prea invechit pentru lumea de afara. Da…sunt sigura…ea a vrut-o acolo, ca de fiecare data cand ii parasesti lumea sa te gandesti ca ea te gazduieste, ca ea te ocroteste cu icoanele pe care tu ai vrut sa le pui in dulapul cu lucruri vechi, dar, din superstitie, nu ai facut-o si acum le privesti laic in fiecare zi.

Aici stau eu? Nu se potriveste.

Sudoku si relatiile

Poti si vrei. Nu vrei da poti. Nu poti da vrei.

Sunt cam 3 faze in care vrutu si pututu in relatii se amesteca in fel de fel de moduri…asta ca sa am articol la sentiment

Sa zicem..14-17 ani, varsta la care ti se aprind rau calcaiele dupa unul/una; chiar daca ai trecut prin mai multe experiente la un moment dat sigur te opresti la cineva si spui: asta e. Aici oricat ai vrea, nu poti sa iubesti pe altcineva; esti dependent de mirosul ei/lui si numai gandul ca ar privi un alt el/ea te roade adanc. E situatia “poti, da nu vrei”, poti sa ai pe altcineva dar ochii tai nu vor sa priveasca iar mirosul sa simta altceva. Esti plafonat la 1.

Hm…18-27-28( depinde cam pe la cat vrei sa “te iei”) Perioada mea preferata. Acum te destupi . Afli ca exista “plurivalent”, “polivalent”, “variabil”, “multitudine”. Afli ca exista mai multe numere pe langa 1. Si daca stai bine si te gandesti, sunt si ele interesante, nu MAI intersante, dar parca au alta forma…nu? Si chiar te gandesti sa te joci cu ele, jocurile cu numere sunt antrenante. Sudoku ne place. Si cu cat mai multe numere, cu atat mai dificil si atractiv jocu. E perioada in care vrei si chiar ai si libertatea sa iei in serios vorba aia cu pestii din mare( ca-s multi si ai de unde alege), e perioada “poti si vrei!”

Esti trecut de 27 si vezi ca toti “se aseaza”, se duc impreuna la Ikea, la Carrefour, isi umplu carucioarele cu fel de fel de lucruri care parca vor sa strige “Uite cate lucruri facem noi impreuna!”. E momentul sa te opresti din atata numarat si sa iti iei radiera sa stergi tot pana ajungi iar la 1. Dupa ce ai invatat atatea numere ti-e greu sa folosesti acum doar 1…dar trebe…parca ai mai vrea sa mai faci un Sudoku dar nu prea poti…ba nu asezi bine numerele…ba ti se rupe varful la creion…ba apare 1 prea des in joc…Vrei sa joci…dar nu mai poti….

Sau poti?

Planuieste-ti…sa fii luat prin surprindere

Mai mult de 50 % din gandurile noastre sunt planuri, unele pe termen scurt, altele planuri de viata: in urmatoarele 5 minute ma duc la dus, peste o ora ma duc la curs, peste juma de an ma angajez,la anu ma marit. Stai. Poate curge apa cu rugina. Poate nu se face cursul. Poate primesti bursa si tre sa pleci, poate iesi la Starbucks sa-ti iei o cafea si te indragostesti ca la 16 ani din nou. Ce vreau sa spun e ca nu mereu lucrurile ies asa cum ti le planuiesti . Cele mai frumoase lucruri vin dintr-o data, si unele chiar fara sa ti le doresti. Si cum in ultima vreme nu imi prea ies planurile, am zis sa nu le mai fac. Go with the flow. Rezolutiile uneori te deziluzioneaza si chiar si atunci cand ajungi la ele, nu mai sunt asa surprinzatoare pentru ca deja ti le planuisesi demult. Asa ca planul meu de viitor e…sa ma las surprinsa.

Mintea mea - o bucatareasa neindemanatica.

Sunt cateva …”kestii” specifice fiecaruia. Asta e un cuvant care ,desi pare sa fie gol si poate pune eticheta de loser pe fruntea unuia care il foloseste excesiv, reuseste totusi sa defineasca cel mai bine lucrurile pentru care cateodata nu gasesti sau pentru care poate nici nu exista cuvantul ideal.

Una din chestiile mele- extremele. Acum sunt fericita pentru ca pur si simplu vantul bate a toamna si crengile par sa se mishte usor pe ritmuri de Lamb(Wonder) dar peste o ora ma gasesti infuriata pentru ca mama a pus cana nespalata pe raftul cu vase curate. Un amestec ciudat de entuziasm excesiv si intolerantza pe masura. Asta e u un mic preview la felul in care simt gustul lumii: cateodata prea acru si uneori(si asha il simt mai des)prea dulce, dar fara sa mi se aplece.